NoutățileZilei.ro

Despre efectele televizorului asupra creierului uman se vorbește de mult timp. În cazul copiilor sub 2 ani, efectele negative ale televizorului sunt și mai puternice decât în cazul adulților, resimțindu-se ulterior în evoluția vieții sociale, și în evoluția cognitivă.

Fără televizor până la 2 ani

Privitul la televizor este contraindicat până cel puțin la vârsta de 2 ani, susține Academia Americană de Pediatrie (AAP). Ca să fie cât mai clar, AAP susține că, până la această vârstă, copiii nu ar trebui lăsați deloc să se uite la televizor. Nici măcar la programele așa-zis create special pentru bebeluși.

Iar recomandarea AAP nu se referă doar la privitul la televizor, ci și la calculator, la diverse aplicații de pe telefon și în general la orice înseamnă gadget.„Creierul unui nou născut se triplează ca mărime de la naștere până la vârsta de 24 de luni”, susține profesorul de pediatrie Dimitri Christakis, coautor al cărții The Elephant in the Living Room: Make Television Work for Your Kids. „Iar creierul crește în funcție de stimulii externi, în contextul unor experiențe din lumea reală”, punctează Christakis.

Copilul nu învață de la televizor

Cea mai mare capcana cu privire la televizor este că mulți părinți chiar cred că este un lucru educativ pentru copiii lor. Până la urmă, toți vrem ca micuții noștri să crească mari și destepți. Iar când copilul repetă un cântecel din desenele animate, reușește să numere până la 10 în engleza alături de un personaj sau recunoaște formele geometrice care se perindă pe ecran, părinții se bucură că cel mic tocmai a învățat un lucru nou.

Deci privitul la televizor poate fi și educativ, nu? Ei bine, nu!Numeroase cercetări au arătat ca bebelușii sub 2-3 ani sunt mult mai putin receptivi în a imita o sarcină atunci când o văd la televizor, decât atunci când o văd în realitate. Cu alte cuvinte, copilul va învăța mult mai multe dacă il ții cu tine în timp ce speli vasele și îi explici ceea ce faci, decât dacă e lăsat în fața televizorului la niște desene animate care se vor educative.

Experiența în fața televizorului este total diferită față de realitate

În plus, imaginile de pe ecran se comportă total diferit față de cele din lumea reală. La televizor, o  minge este bidimensională, pe când copiii au nevoie să își dezvolte vederea și gândirea tridimensională. O minge rostogolită are în realitate o mișcare mai rapidă la început, pentru ca apoi să încetinească și să se oprească.

În schimb, la televizor, mișcarea mingii este întreruptă, sacadată: vezi mingea plecând din mâinile unui copil, apoi mingea în mișcare și după aceea o imagine cu mingea care s-a oprit. Imediat după, mingea dispare brusc de pe ecran și e înlocuită de alt obiect. Pentru copiii mici, această înșiruire de imagini nu are nicio noimă.

Asta ca să nu mai vorbim de faptul că, în realitate, o minge poate fi atinsă, gustată, explorată, ceea ce pentru copii este foarte important, mai ales la vârste foarte fragede.

Televizorul suprastimulează copilul

Un alt aspect care trebuie luat în calcul este că privitul la televizor nu relaxează copilul, ci de cele mai multe ori îl agită și îl suprastimulează. Imaginile luminoase care se succed rapid, secvențele audio stridente și montajele rapide obosesc creierul.

De aceea, mulți copii sunt mai agitați și mai agresivi după ce se uită mult timp la televizor, chiar dacă desenele nu conțin nimic violent.Mai mult, în timp, creierul ajunge să se programeze pentru acest schimb rapid de imagini, astfel încât lumea reală va părea mult prea plictisitoare, iar cel mic va avea dificultăți în a-și menține concentrarea asupra unui lucru, cum ar fi un puzzle, timp mai îndelungat.